CC BY
10ROLULINDICELUI ADIPOZITÄTII VISCERALE LA PACIENTII CU SINDROM METABOLIC
CZU: 616-056.52:616.12-008.9
Ecaterina SEDAIA, Victoria ZOTA, Valeriu REVENCO,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Obezitatea este un element de rise major pentru rezistenta la insulina si diabetul zaharat de tip 2, astfel, obezitatea in asoeiere eu sindromul metabolic ar putea fi considerate "o pesta eontemporana". Asoeierea dintre obezitatea abdominala (grasimea viseerala) si sindromul metabolie este bine eunoseuta. Astfel, ne-am propus sa seoatem in evidenta ultimele date despre potentialii markeri ai riseului eardiometabolie la paeientii eu sindrom metabolie. Studiul dat isi propune drept seop identifiearea utilitatii indieelui de adipozitate viseerala in estimarea disfunetiei adipoeitare viseerale asoeiate eu riseul eardiometabolie la paeientii eu sindrom metabolie. Au fost studiate artieolele publieate in ultimii patru ani privind problema determinarii markerilor noi al riseului eardiometabolie. Indieele adipozitatii viseerale ar putea fi utilizat ea un instrument util si faeil in estimarea riseului eardiometabolie. Astfel, eonform datelor din literatura de speeialitate, eu eat mai mare este valoarea aeestui indiee, eu atat ereste riseul eardiometabolie.
Cuvinte-cheie: sindrom metabolie, indieele adipozitatii vis-eerale, rise eardiometabolie
Summary
The role of visceral adiposity index in patients with metabolic syndrome
Obesity is a major risk faetor for insulin resistanee and type 2 diabetes, so obesity in eommon with metabolie syndrome may be eonsidered as the "plague" of eontemporaneity. The assoeia-tion between abdominal obesity (viseeral fat) and metabolie syndrome is well known. Thus, we aim of the study was to highlight the latest data on potential markers of eardiometa-bolie risk in patients with metabolie syndrome. This study aims to identify the utility of the viseeral adiposity index in estimation of viseeral adipoeytes dysfunetion assoeiated with eardiometabolie risk in patients with metabolie syndrome. We studied artieles published over the last for years, based on the problem of determination the new eardiometabolie risk markers. The viseeral adiposity index eould be used as a useful and easy tool in estimation of eardiometabolie risk. Aeeording to seientifie literature, the higher values of viseeral adiposity index are responsible for higher eardiometabolie risk.
Keywords: metabolie syndrome, viseeral adiposity index, eardiometabolie risk
Резюме
Роль индекса висцерального ожирения у пациентов с метаболическим синдромом
Ожирение является основным фактором риска в раз витии резистентности к инсулину и
диабета 2-го типа, поэтому ожирение вместе с метаболическим синдромом можно считать «чумой современности». Хорошо известна связь между абдоминальным ожирением (висцеральным жиром) и метаболическим синдромом. Таким образом, нашей целью было осветить последние научные данные о потенциальных маркерах кардиометаболического риска у пациентов с метаболическим синдромом. Это исследование направлено на выявление возможности использования индекса висцерального ожирения для оценки адипоцитарной дисфункции висцеральной жировой ткани, связанной с кардиометаболическим риском у пациентов с метаболическим синдромом. Были изучены статьи, опубликованные за последние четыре года, посвященные проблеме новых маркеров кардиометаболического риска. Индекс висцерального ожирения может использоваться в качестве полезного и простого инструмента для оценки кардиометаболического риска, поэтому, согласно мировой литературе, чем выше значение индекса, тем выше кардиометаболический риск.
Ключевые слова: метаболический синдром, индекс висцерального ожирения, кардиометаболический риск
Introducere
Sindromul metabolic (SM) reprezintä un sir de factori de risc asociati cu un risc crescut de aparitie a bolilor cardiovasculare (CV), a diabetului zaharat (DZ), precum si a altor patologii.
Date din metaanalizele recente demonstreazä cä oamenii la care a fost depistat SM au un risc de douä ori mai mare de a dezvolta patologia CV si un risc de 1,5 ori mai ridicat de deces din diverse cauze [1]. Astfel, componentele SM au un efect de sporire a riscului de boli CV [2].
Actualmente, sindromul metabolic este definit prin prezenta a trei criterii dintre urmätoarele: circumferinta abdominalä (CA) pentru femei >80 cm, iar pentru bärbati >94 cm, trigliceride >150 mg/dl (1,7 mmol/l) (sau administrarea tratamentului specific), HDL-colesterol <40 mg/dL (1,03 mmol/L) pentru bärbati si <50 mg/dL (1,3 mmol/L) pentru femei, tensiunea arterialä sistolicä >130 sau diastolicä >85 mmHg (sau prezenta terapiei antihipertensive), gli-cemia bazalä >100 mg/dl (>5,6 mmol/l) (sau pacient care urmeazä tratament pentru DZ) [3].
Desi SM este caracterizat prin cinci factori de risc principali, totodatä existä si elemente suplimentare
ce îi sunt atribuite, printre care disfunctia endotelialä, rezistenta la insulinä, statutul protrombotic si cel proinflamator. Acestea la rândul lor, completând cri-teriile de bazä ale SM, pot fi modificabile sau depind de fondul genetic ori de mediul înconjurâtor [3].
Se estimeazä cä 20-25% din întreaga populatie globalä au dezvoltat SM [4]. În Europa, procentajul este de 15%, iar în Statele Unite ale Americii au fost identificate 23% din populatie [4]. În Republica Moldova de asemenea a fost studiatä problema obezitätii si a SM. Recent a fost cercetatä o comuni-tate ruralä din Moldova, în care s-a depistat cä SM este prezent la 36% din populatie [5].
Dacä pentru TA, glucozä, HDL-colesterol, trigli-ceride si CA în cadrul SM existä valori de referintä stabilite, pentru determinarea obezitätii centrale se propun diferiti indici, cum ar fi indicele masei corporale (IMC), indicele adipozitätii viscerale (IAV), raportul CA/talie, raportul CA/sold si alte metode neinvazive (tomografia computerizatä, rezonanta magneticä nuclearä, ultrasonografia s.a.) [6, 7].
Standardul de aur de evaluare a obezitätii centrale sunt metodele imagistice, cum ar fi densi-tometria, rezonanta magneticä, tomografia compu-terizatä. Metodele date sunt considerate cele mai precise pentru evaluarea gräsimii corporale, precum si pentru determinarea localizärii ei. Acestea msä sunt foarte costisitoare si mai putin accesibile [6, 8, 9].
Indicele adipozitätii viscerale reprezintä un indice relativ nou ce prezintä un interes deosebit în ultimii ani. IAV, fiind simplu, poate fi obtinut prin utilizarea unei formule matematice specifice fiecui sex în parte: IAV la bärbati = CA/(39,68+1,88xIMC) x trigliceride/1,03 x 1.31/HDL-colesterol; IAV la femei = CA/(36,58+1,89xIMC) x trigliceride/0,81 x 1,52/ HDL-colesterol [8].
Materiale si metode
t
Au fost studiate publicatii din ultimii patru ani prin intermediul bazelor stiintifice media ca PubMed, Hinari, publicatia Buletinul Academiei de Stiin^e a Moldovei, compartimentul Stiin^e Medicale. Au fost selectate articolele în care sunt studiate corelatia IAV si SM cu riscul aparitiei patologiilor CV.
Rezultate si discutii
» *
IAV este propus drept marker simplu si sigur al acumulärii si disfunctiei tesutului adipos visceral, iar în lipsa manifestärilor clinice ale SM, IAV devine un instrument de prognostic timpuriu în aparitia patologiilor CV. Majoritatea studiilor demonstreazä cä IAV este asociat cu riscul crescut de dezvoltare a patologiei CV [8].
Amato et al. [10] au efectuat o cercetare retros-pectivä pe 1498 de caucazieni adulti, în urma cäreia
s-a constatat cä valorile märite ale IAV sunt asocíate direct cu evenimentele CV (risc crescut de 2,5 ori) si cele cerebrovasculare (risc crescut de 1,5 ori), con-statandu-se totodatä cä este un indicator mai bun de determinare a incidentei DZ decat componentele sale separate. íntr-un alt studiu, cu o duratä de nouä ani, a fost demonstratä corelatia dintre IAV si riscul de dezvoltare a unor patologii CV, in special printre femei [11]. Totodatä, s-a depistat cä IAV nu este superior IMC, raportului CA/talie, raportului CA/sold [11]. Un alt studiu nu a putut demonstra corelatia dintre TG/HDL-colesterol si riscul patologiilor CV. Aceste rezultate ar putea fi explicate prin faptul cä persoanele din cercetärile respective sunt de etnii diferite, locuiesc in diferite zone, iar fiecare cercetare avea limite proprii de varstä [12].
ín studiul ATTICA, efectuat pe 2020 de per-soane, in care au fost inclusi din start persoane färä patologie CV, a fost demonstratä asocierea IAV cu incidenta de dezvoltare a acesteia in decurs de 10 ani, in special in randul bärbatilor [8]. Desi ulterior au fost exclusi factorii (factorii stilului de viatä, va-riabile clinice/biochimice) ce ar putea cauza erori in rezultatele studiului, rezultatul a rämas acelasi. Cauza acestui rezultat ar putea fi faptul cä bärbatii au un IMC si CA mai mare si valori mai mici ale HDL-colesterolului; astfel, bärbatii sunt considerati a fi mai susceptibili la aparitia adipozitätii viscerale. De exemplu, persoanele din studiu au fost impärtite in grupuri in raport cu absenta evenimentelor CV. Astfel, s-a depistat cä categoria de participant care au dezvoltat patologia CV este compusä preponderent din bärbati mai in varstä, fumätori inräiti, cu valori mai mari ale IMC, CA, raportului CA/talie, raportului CA/sold si TG/HDL-colesterolului. Totodatä, grupul dat a prezentat valori majorate ale lipidelor, glucozei si TA (p<0,001).
Pe parcursul celor 10 ani de studiu, participantii cu risc de dezvoltare a patologiilor CV aveau initial un IAV cu 29% mai mare, comparativ cu persoanele care nu erau in grupul de risc (p<0,001). Totusi, da-toritä faptului cä IAV reprezintä un factor predicator al riscului de aparitie a patologiilor CV, este cazul de a fi calculat indiferent de sexul persoanelor, deoarece adipozitatea centralä are un rol crucial in dezvoltarea si progresarea patologiilor arterio-sclerotice [8].
Conform rezultatelor privind IAV din studiul ATTICA au fost create trei grupuri. Primul grup cu IAV <2,4, limitele celui de-al doilea grup fiind de 2,4-4,5, iar grupul III - cu IAV >4,5. S-a observat cä participantii la studiu din primul grup au fost mai tineri si mai activi din punct de vedere fizic, predomina sexul feminin, fumau mai putin si prezentau obezitate totalä si visceralä scäzutä, comparativ
cu celelalte grupuri, În special cu al treilea grup, având valori maxime pentru toate criteriile. Astfel, a fost demonstrat cá prevalenta factorilor de risc la persoanele Încadrate În primul grup este mai micá (p<0,001) si cá ele au un risc scázut de dezvoltare a bolilor CV [8].
Este raportat cá doar lAV este un indicator sigur si semnificativ În determinarea riscului evenimente-lor CV În decurs de 10 ani, independent de ceilalti factori de risc CV stabiliti [8]. Aceasta s-ar putea da-tora faptului cá este singurul indicator ce utilizeazá În calculul sáu ambele másurári antropometrice (lMC si CA), precum si valorile lipidelor (TG si HDL-colesterol). Totodatá, datoritá celor din urmá, lAV ar putea reflecta mai corect procesele proaterogene, care În timp Îndelungat máresc riscul de a dezvolta o patologie CV [8].
În urma unui alt studiu, ce a inclus 1622 de persoane, a fost obtinut un rezultat al lAV mai mare În rândul femeilor (6,82±6,43), comparativ cu cel al bárbatilor (4,15±4,62). Procentajul femeilor ce posedá una sau douá componente ale riscului CV a fost mai mare (p<0,001) decât cel al bárbatilor. Prevalenta SM În cadrul studiului a fost de 40,1%, fiind de asemenea semnificativ mai mare la femei decât la bárbati (46,8% versus 31,0%; p<0.001). Evaluând vârsta persoanelor, se atestá cá la ambele sexe lAV creste semnificativ odatá cu Înaintarea În ani (p<0,02), dar persoanele ajungând la vârsta de 60 de ani, indicele Începe sá scadá [6].
În studiul efectuat de cátre Beata Jabtonows-ka-Lietz et al. au fost cercetati mai multi indici ai obezitátii viscerale, pentru a determina care este mai important În determinarea riscului asocierii patologiilor metabolice cu acumularea tesutului adipos visceral [9]. În concluzie, s-a determinat cá atât lAV, cât si raportul CA/talie, raportul CA/sold sunt relevante pentru determinarea acestui risc. lAV este propus drept un nou marker ce poate fi utilizat pentru determinarea tulburárilor metabolice si asocierea acestora cu prezenta excesivá a tesutului adipos visceral [9].
Actualmente, se propune ca În cadrul compo-nentelor lAV sá fie inclusá si vârsta [6, 9]. Dongfeng G. et al. [13] evidentiazá În lucrarea lor cá au fost depistate asociatii Între riscul dezvoltárii patologiilor CV si vârstá, diversi indicatori ai adipozitátii viscerale. S-a observat cá, odatá cu Înaintarea În vârstá, are loc si cresterea lAV.
Totodatá, a fost studiatá corelatia dintre obezitatea centralá si ceilalti indicatori ai obezitátii, fiind demonstrat cá lAV este cel mai important, urmat de raportul CA/sold, CA, raportul CA/talie, iar cel mai slab predicator ar fi lMC [13].
Una dintre componentele SM este dereglarea metabolismului glucidic. Astfel, în acelasi studiu [13] a fost cercetatä corelatia dintre prediabet si dezvol-tarea DZ asociat cu IAV. Anual, 5-10% din persoanele cu prediabet dezvolta DZ. Excesul de gräsime a fost asociat direct cu aparitia DZ. La populatia chinezä este demonstratä o prezentä mai înaltâ a adipozitätii centrale comparativ cu cea europeanä. Studiul de-monstreazä cä atât IAV, cât si CA reprezintä indicatori siguri privind evolutia prediabetului în DZ. Valorile-limitä ale IAV au fost de 2,2-2,8 pentru dereglarea metabolismului glucidic si DZ la bärbati, iar pentru femei au constituit 1,8-2,1 [13].
În urma unui alt studiu este demonstrat cä IAV si acumularea de lipide nu sunt predicatorii cei mai important în dezvoltarea DZ, comparativ cu indicii antropometrici simpli precum CA sau parametrii lipi-dici ca HDL-colesterolul [7]. fasä a fost depistat cä IAV posedä o corelatie pozitivä cu vârsta (p<0.05), IMC, WC, TC, TG, LDL-colesterolul, glucoza, HbA1c, AST, ALT, GGT, acidul uric, proteina C reactivä înalt pozitivä (respectiv pentru toti parametrii p<0,01) si creatinina (p<0,05) si o corelatie negativä cu HDL-colesterolul, bilirubina totalä (p<0,01 pentru ambii parametri) si rata filträrii glomerulare (p<0.05) [7].
Multiple studii evidentiazä cä tensiunea arteri-alä normal-maltä este asociatä cu un risc crescut de evenimente CV [2]. De asemenea, este mentionat cä TA normal-maltä este asociatä cu dezvoltarea HTA, fiind bine cunoscutä ca factor de risc CV. IAV este un predicator bun pentru determinarea riscului de dezvoltare a HTA din TA normal-maltä, dar a fost demonstrat cä în combinatie cu CA rezultatele sunt mai sigure [14]. Cauza progresärii date nu a fost elucidatä, msä este cunoscutä asocierea dintre IAV si disfunctia tesutului adipos [14].
Într-un alt studiu se propune ca IAV sä devinä un indice de rutinä, fiind unul usor mäsurabil, ieftin si care demonstreazä legätura stränsä cu riscul dez-voltärii patologiilor CV [7]. Cercetarea fiind efectuatä doar pe femei, a fost depistat punctul critic al IAV >2,71, ce reprezintä limita pentru riscul patologiilor CV în cadrul sexului feminin [7].
Concluzii
În urma studiilor efectuate s-a determinat cä indicele adipozitätii viscerale reprezintä un indice usor mäsurabil, ieftin si care poate fi utilizat pe larg în practica medicalä cotidianä. Totodatä, a fost demonstratä legätura sa cu obezitatea centralä, fiind un indice mai sigur în determinarea acesteia si superior fatä de ceilalti, precum indicele masei corporale, raportul circumferinta abdominalä/talie sau raportul circumferinta abdominalä/sold.
În sindromul metabolic, indicele adipozitätii viscerale este estimat ca fiind un predicator specific si unic, prin faptul cä este singurul indice care uneste în calculul säu parametrii antropometrici (circumferinta abdominalä, indicele masei corporale) si cei de laborator (trigliceride, HDL-colesterol). Indicele adipozitätii viscerale în cadrul sindromului metabolic reprezintä un criteriu important pentru determinarea riscului cardiovascular.
Bibliografie
1. Catapano A.L., Graham I., Backer G. et al. ESC/EAS Guidelines for the Management of Dyslipidaemias. The Task Force for the Management of Dyslipidaemias of the European Society of Cardiology (ESC) and European Atherosclerosis Society (EAS) Developed with the special contribution of the European Assoccia-tion for Cardiovascular Prevention & Rehabilitation (EACPR). In: European Heart Journal, 14 October 2016, vol. 37, issue 39, pp. 2999-3058. D0I:10.1093/ eurheartj'/ehw272
2. Williams B., Mancia G., Spiering W. et al. ESC/ESH Guidelines for the management of arterial hypertension. The Task Force for the management of arterial hypertension of the European Society of Cardiology (ESC) and the European Society of Hypertension (ESH). In: European Heart Journal, 1 September 2018, vol. 39, issue 33, pp. 3021-3104. DOI: 10.1093/eurheartj/ ehy339
3. Alberti K.G.M.M., Zimmet P. and Shaw J. Metabolic syndrome - a new world-wide definition. A Consensus Statement from the International Diabetes Federation; Journal compilation © 2006 Diabetes UK. In: Diabetic Medicine, vol. 23, pp. 469-480. DOI: 10.1111/j.1464-5491.2006.01858.x
4. Grib L. Sindromul metabolic: consideratii patogenetice, clinice si diagnostic. Monografie. Chisinäu: Tipografia Centralä, 2010, p. 9. ISBN 978-9975-78-878-6.
5. Groppa S., Ciobanu N., Efremova D. Studiul sindromului metabolic în populatia unei comunitàti rurale din Republica Moldova. In: Buletinul Academiei de Çtiinte a Moldovei. Çtiinte Medicale, 2016, nr. 3(52), pp. 146150. DOI: 616-008.9-085:614.2(478-22)
6. Numan Ahmad M., Halim Haddad F. Suitability of visceral adiposity index as a marker for cardiometabolic risks in Jordanian adults. In: Nutr. Hosp., 2015, nr. 32(6), pp. 2701-2709. ISSN: 0212-1611 • CODEN NUHOEQ S.V.R. 318. DOI: 10.3305/nh.2015.32.6.9543
7. Kavaric N., Klisic A., Ninic A. Are visceral adiposity index and lipid accumulation product reliable indices for metabolic disturbances in patients with type 2 diabetes mellitus? In: J. Clin. Lab. Anal., 2018, Mar., nr. 32(3). © 2017 Wiley Periodicals, Inc. DOI: 10.1002/jcla.22283
8. Kouli G.M., Panagiotakos D.B., Kyrou I. et al. Visceral adiposity index and 10-year Cardiovascular Disease incidence: the ATTICA Study. In: Nutr. Metab. Cardiovasc. Dis., 2017, Oct., nr. 27(10), pp. 881-889. DOI: 10.1016/j. numecd.2017.06.015
9. Jabtonowska-Lietz B., Wrzosek M., Wtodarczyk M. et al. New indexes of body fat distribution, visceral adiposity index, body adiposity index, waist-to-height ratio, and metabolic disturbances in the obese. In: Kardiologia Polska, 2017; vol. 75, nr. 11, pp. 1185-1191. ISSN: 0022-9032. DOI: 10.5603/KP.a2017.0149
10. Amato M.C., Pizzolanti G., Torregrossa V. et al. Visceral adiposity index (VAI) is predictive of an altered adipokine profile in patients with type 2 diabetes. In: PLoS One, 2014, Mar. 20, nr. 9(3): e91969. DOI: 10.1371/journal. pone.0091969
11. Mohammadreza B., Farzad H., Davoud K. et al. Prognostic significance of the complex "Visceral Adiposity Index" versus simple anthropometric measures: Tehran lipid and glucose study. In: Cardiovasc. Diabetol. PubMed, 2012. DOI: 10.1186/1475-2840-11-20
12. Salazar M.R., Carbajal H.A., Espeche W.G. et al. Identification of cardiometabolic risk: visceral adiposity index versus triglyceride/HDL cholesterol ratio. In: Am. J. Med., 2014, Feb., nr. 127(2), pp. 152-157. DOI: 10.1016/j. amjmed.2013.10.012
13. Gu D., Ding Y., Zhao Y. et al. Visceral Adiposity Index was a useful Predictor of Prediabetes. In: Exp. Clin. Endocrinol. Diabetes, 2018, Nov., nr. 126(10), pp. 596-603. DOI: 10.1055/s-0043-120440
14. Fiorentino T.V. Visceral adiposity index (VAI), a powerful predictor of incident hypertension in prehypertensives. In: Intern Emerg. Med., 2018, Jun., nr. 13(4), pp. 471473. DOI: 10.1007/s11739-018-1836-8
Victoria Zota, medic rezident, IP USMF Nicolae Testemitanu, Departamentul Medicinä Interna, tel.: +37379259775, e-mail: Victoria.zota@yahoo.com
