CC BY
14IMPORTANTA PROFILAXIEI
>
CU IOD DUPÁ ACCIDENTELE NUCLEARE
Elena MORNEALO, Lucia CHIRCÁ,
IMSP Policlínica Asociatiei Curativ-Sanatoriale çi de Recuperare a Cancelariei de Stat
Summary
ne importance of prevention with iodine after nuclear accidents
Medical negative consequences of the disastrous accident from the Chernobyl are tangible till present and the thyroid pathology has a special place among them. It is caused by the action of radioactive iodine and can be greatly minimized by the implementation of prophylaxis with stable iodine. The basic principles, benefits and risks of iodine prophylaxis are reported in this article.
Key-words: thyroid gland, radioactive iodine, prophylaxis.
Резюме
Значение профилактики йодом после атомных аварий
Неблагоприятные воздействия на организм человека после атомного взрыва в Чернобыле в 1986 г. ощущаются до сегодняшнего дня, среди которых находятся и заболевания щитовидной железы. Они возникают в основном от воздействия радиоактивного йода и можно их значительно снизить проводя профилактику йодом. Основные принципы, выгоды и риск этой профилактики отражены в данной статье.
Ключевые слова: щитовидная железа, радиоактивный йод, прo-филактика.
La 26 aprilie 1986 s-a produs un accident de mare proportie la Céntrala Atomoelectricâ de la Cernobâl, care a conditionat iradierea multicomponentâ a populatiei, afectând milioane de oameni, reper-cusiunile câruia vor fi resimtite încâ multi ani. În ultimii 25 de ani a devenit clar câ astfel de accidente sunt mai periculoase decât un atac cu arme nucleare. Emisiile radioactive de la reactorul din Cernobâl au fost de peste 200 de ori mai puternice decât cele rezultate în urma bombelor lansate asupra oraçelor japoneze Hiroshima §i Nagasaki. Un singur reactor nuclear poate polua radioactiv jumâtate din suprafata globului. Astfel, conform unor autori, accidentul din 1986 a afectat în-treaga emisferâ nordicâ. Aceste date contrasteazâ cu estimârile fâcute de Organizatia Mondialâ a Sânâtâtii (OMS) §i de Agentia International pentru Energie Atomicâ (AIEA), care minimizeazâ considerabil consecintele medico-sociale ale acestui accident. Tabloul clinic §i tratamentul maladiei actinice acute, cauzate de actiunea dozelor mari de radiatie ionizantâ, sunt bine studiate, însâ evaluarea multilateralâ a efectelor dozelor mici de radiatie ionizantâ asupra organismului §i evolutia proceselor patologice s-a initiat doar dupâ accidentul de la CAEC. A fost demonstrat câ dozele mici de radiatie ionizantâ, deseori ignorate, influenteazâ specific structura morbiditâtii, conditionând aparitia §i/sau agravarea maladiilor cardiovasculare, hematologice, endocrine §i a tumorilor maligne. În pofida reducerii gradului de per-ceptie a catastrofei de la Cernobâl, actualitatea consecintelor medico-sociale cu timpul cre§te, gratie acumulârii datelor noi cu o importantâ §tiintificâ permanentâ. În anul 2009 a fost editatâ cartea scrisâ de doi autori din Minsk §i unul din Moscova, cu titlul Chernobyl: Consequences of the Catastrophe for People and the Environment (Cernobâl: consecinte ale catastrofei asupra oamenilor mediului). Cei trei autori au examinat peste 5000 de articole §i studii publicate la acest subiect, majoritatea din spatiul rus, multe dintre care nu au fost disponibile pânâ în prezent. În urma analizei acestora, savantii mentioneazâ urmâtoarele: „La îm-plinirea a 24 de ani de la dezastrul de la Cernobâl am ajuns la concluzia câ efectele acestui accident au fost cu mult mai îngrozitoare decât au crezut multi". În lumina acestor date, devine extrem de importantâ cu-noaçterea §i realizarea mâsurilor menite sâ reducâ efectul dezastruos al radiatiei ionizante asupra organismului uman.
De§i existâ numeroase contradictii privind consecintele medicale ale catastrofei de la Cernobâl, unica afectiune recunoscutâ de câtre savanti (atât din domeniul medicinei, cât §i din cel al radioenergeticii) §i apreciatâ drept cea mai evidentâ consecintâ pe termen lung a ira-dierii este cancerul tiroidian. Functionarea normalâ a tiroidei necesita o absorbtie adecvatâ de iod stabil, în scopul sintetizârii hormonilor tiroidieni. La izbucnirea unui accident nuclear, cota impunâtoare a substantelor radioactive degajate este reprezentatâ de radioizotopii de iod cu perioada de înjumâtâtire scurtâ - de 8 zile. Astfel, dupâ producerea exploziei de la Cernobâl, pânâ la 13 iunie 1986, principalul
pericol provenea de la izotopul iod-131, fapt care i-a determinat pe specialen AIEA sä caracterizeze prima säptämänä dupä accident drept„perioada atacului cu iod". La pätrunderea în organismul uman iodul radio-activ se comportä ca §i iodul obi§nuit, adicä se con-centreazä la nivelul glandei tiroide, transformând-o într-un organ-tintä. Deja pe parcursul primelor 24 de ore acumularea radioizotopilor de iod în tiroidä atinge nivelul maximal. Dupä cum se §tie, populatia Republicii Moldova se confruntä cu deficitul de iod din cauza nivelurilor scäzute ale acestuia în mediul mconjurätor. În aceste conditii, capacitatea glandei tiroide de a acumula iod cre§te semnificativ. Astfel, în cazul deficitului de 50% (cantitatea zilnicä de 75 mcg) concentrarea radioizotopilor de iod în tiroidä este de 2,7 ori mai mare, crescând radiosensibili-tatea tesutului tiroidian. Märimea dozei absorbite depinde de starea functionalä a glandei (cre§te în conditii de hiperfunctie) §¡ de värstä (este mai mare la copii). Consecintele principale ale iradierii glandei tiroide sunt cele cu efecte deterministe: hipotiroidie §i tiroidita acutä, §i cele stohactice: cancerul tiroidian §i nodulii benigni.
Efectele radiatiei ionizante asupra tesutului tiroidei pot fi minimizate prin intermediul profilaxiei cu iod, fiind absolut necesarä realizarea corectä a acesteia. Dupä pärerea specialiçtilor, numärul pa-cientilor cu patologie tiroidianä ar fi mult mai mic în cazul efectuärii prompte a profilaxiei cu preparate de iod stabil în doze mari. Este o metodä de protectie farmacologicä a glandei tiroide, care constä în inhibi-tia sau întreruperea vremelnicä a functiei de sintezä hormonalä pänä la începerea pätrunderii iodului radioactiv în organizm. În cazul saturärii cu iod stabil a glandei tiroide, se produce blocarea ei functionalä, care ümpiedicä incorporarea radioiodului §i participa-rea lui la sinteza hormonilor tiroidieni. În administrarea tabletelor de iod stabil timpul este extrem de important. Pentru efect maxim, acestea trebuie utilizate ca mäsurä de prevenire, înainte de expunerea la nor. Eficacitatea metodei se pästreazä totu§i §i la o întâr-ziere; astfel, la folosirea peste 2 ore dupä expunere nivelul protectiei constituie 80%, peste 8 ore - 40%, peste 24 de ore - doar 7%. Deci, întârzierea profilaxiei cu 6 ore dupä expunerea la radiatie ionizantä scade cu mult eficacitatea acesteia, iar initierea ei peste 24 de ore este practic inutilä. Deci, profilaxia cu iod este prima mäsurä care se efectueazä dupä informarea populatiei despre pericolul survenirii sau despre în-ceputul contaminärii radioactive. Aceastä mäsurä se întreprinde pentru diminuarea consecintelor nefaste ale iodului radioactiv pätruns atât prin inhalare, cât §i prin alimente, apä §i, mai ales, prin produsele lactate contaminate cu izotopii de iod, deoarece riscul iradierii la utilizarea acestor produse persistä timp de câteva zile, uneori pânä la 2-3 säptämân¡.
La sfar§itul anului 1999, Organizatia Mondialá a Sánátátii a publicat Recomandárile revázute ale Profilaxiei cu Iod dupá Acódentele Nucleare (Guidelines for Iodine Prophylaxis following Nuclear Accidents. Update 1999. World Health Organization, Geneva, 1999). Recomandárile precedente au fost elaborate in 1989, peste 3 ani dupá catastrofa de la Cernobal. Con§tientizarea consecintelor negative ale acesteia, cre§terea in unele regiuni de aproape 100 de ori a incidentei cancerului tiroidian au determinat lansa-rea ghidului mentionat. Intensitatea consecintelor medicale ale accidentului ar putea fi considerabil diminuatá prin desecretizarea informatiei. Din cauza ascunderii adevárului, nici medicii, nici populatia nu cuno§teau importanta, cu atat mai mult metodica corectá de profilaxie cu iod dupá catastrofa nuclea-rá. Este regretabil cá din gre§elile trecutului nu am invátat suficient; evaluárile recente ale medicilor-en-docrinologi demonstreazá cá pentru multi dintre ei profilaxia cu iod dupá accidentele nucleare rámane paná in prezent terra incognita.
De mentionat cá in literatura §tiintificá acela§i termen -„profilaxia cu iod"- semnificá douá notiuni diferite. Pe timpul pa§nic prin acesta subintelegem totalitatea másurilor indreptate spre corectarea in-suficientei alimentare de iod, drept urmare a deficitului acestui element in mediul inconjurátor. ín acest scop, la nivel populational se folose§te sarea iodatá, precum §¡ un §¡r de preparate care contin doze fizio-logice de iod - 100-200 mcg. Scopul profilaxiei cu iod dupá accidentele nucleare este blocarea functiei de asimilare a iodului de glanda tiroidá, pentru care se folose§te iodul stabil in doze de aproximativ 600 de ori mai mari, zeci de miligrame. ín calitate de iod stabil se folose§te preparatul kaliu iodid, administrarea la timp a cáruia mic§oreazá doza de iradiere a glandei tiroide cu 97-99% §i reduce de cateva zeci de ori doza iradierii intregului organism. O tableta contine 0,125 g de kaliu iodid. Termenul de pástrare este de 4 ani.
Riscul urmárilor negative dupá blocada functiei tiroidei, precum §i cel al patologiei tiroidiene radio-induse este diferit in functie de grupele de varstá ale populatiei, de aceea recomandárile privind profilaxia cu iod sunt individualizate pentru diferite categorii de varstá. Conform expertilor OMS, in cazul cata-strofelor nucleare preparatul kaliu iodid se indicá in urmátoarele doze:
- adultilor §i adolescentilor peste 12 ani - 130 mg (1 tabletá) o datá pe zi;
- copiilor in varstá de 3-12 ani - 65 mg kaliu iodid (1/2 tab.) pe zi;
- copiilor de la 1 luná la 3 ani - 32 mg (1/4 tab.) pe zi;
- micutilor paná la o luná - 16 mg (1/8 tab.) pe zi.
Efectul protector al dozei unice dureazä 24 de ore. În cazul persistentei pericolului pätrun-derii iodului radioactiv prin inhalare, se permite administrarea repetatä a dozei anumitor grupe de populatie. Aceasta nu este recomandabilä pentru nou-näscuti, gravide §i femeile care aläp-teazä. În cazul survenirii unei situatii exceptionale la obiectul nuclear §i a pericolului contaminärii mediului cu radioizotopii de iod, personalului i se recomandä sä ia de urgentä o dozä profilacti-cä de kaliu iodid 0,125 g. Pentru populatia zonei supuse pericolului aceastä regulä inträ în vigoare doar dupä informarea oficialä despre necesitatea efectuärii profilaxiei cu iod.
Pentru protectia promptä a populatiei, institu-tiile curativ-profilactice creeazä stocuri de tablete de kaliu iodid, reie§ind din necesitätile populatiei deservite pentru 7 zile. O parte din stoc trebuie re-partizatä în §coli, spitale, farmacii, sectoare de poli-tie §i în punctele de protectie civilä. În lipsa kaliului iodid, în scopul profilaxiei de urgentä se poate folosi solutie lugol. Pentru maturi §i adolescentii peste 14 ani se recomandä 22 picäturi cu 100 ml lapte sau apä; pentru copiii de 5-14 ani - 10 picäturi; pentru cei sub 5 ani nu se recomandä administrarea in-ternä, se fac aplicatii pe piele în doza 1/4 -1/8 din doza maturilor.
Administrarea dozelor mari de kaliu iodid, pe längä blocarea functiei tiroidiene, se poate asocia cu unele efecte adverse toxice din partea tractului gastrointestinal (vomä, dureri abdominale, diaree), cu aparitia eruptiilor cutanate, a cefaleei, dispneei, reactiilor alergice de tipul edemului Quincke. Contra-indicatii pentru administrarea acestui preparat sunt afectiunile glandei tiroide, în special complicate cu patologia cardiacä la vârstnici, hipersensibilitatea la iod, dermatita herpetiformä. Persoanele cu aceastä patologie trebuie informate despre posibilitatea administrärii preparatelor alternative - percloratului de potasiu - §i urmeazä sä beneficieze de consultul endocrinologului.
Importanta efectuärii prompte a profilaxiei cu iod este confirmatä de analiza consecintelor acci-dentului de la Cernobâl, înregistrate în Polonia, tarä în care s-a initiat profilaxia în masä imediat dupä izbucnirea catastrofei. Dozä unicä în formä de solutie lugol au primit 10 mln. de copii. Nu au fost raportate careva complicatii severe, doar cazuri unice de grea-tä, vomä §¡ eruptii cutanate. În rândul nou-näscutilor, care au primit 30 mg de kaliu iodid în primele 2 zile de viatä, doar la 0,37% a fost observatä majorarea tranzitorie a TSH-lui §i scäderea T4 liber. 7 mln. de adulti au primit, de asemenea, doza unicä de iod. În linii generale, frecventa complicatiilor severe a constituit 1 caz la 10 mln. copii §i mai putin de 1 caz
la 1 mln. de adulti. Astfel, se constata ca pe parcursul ultimilor ani in Polonia nu a fost inregistrata cre§terea incidentei cancerului tiroidian, atat de caracteristica populatiei regiunilor invecinate.
Concluzie
Este extrem de importanta informarea imediata a personalului medical §i a populatiei despre necesitatea, beneficiile §i metodologia profilaxiei cu iod dupa accidentele nucleare, care in cazul efectuarii corecte poate nivela sau minimiza evident dezvol-tarea patologiei glandei tiroide la persoanele supuse iradierii.
Bibliografie
1. A.V. Yablokov, V.B. Nesterenko, A.V. Nesterenko, Chernobyl: Consequences of the Catastrophe for People and the Environment, in Annals of the New York Academy of Sciences, v. 1181, December 2009, 335 p.
2. International Atomic Energy Agency. Environmental consequences of the Chernobyl accident and their remediation: twenty years of experience, in Report of the Chernobyl Forum, Expert Group Environment, Vienna, 2006.
3. Serviciul medical al protectiei civile al Republicii Moldova. Indicatii vizand profilaxia cu iod in cazul contaminarii radioactive a spatiului ambiant, in Health Effects of the Chernobyl Accident and Special Health Care Programmes, WHO report, Geneva, 2006.
4. Власенко Т.С., Крехов В.Д., Тюрина М.В.. и др., Функциональное состояние щитовидной железы у ликвидаторов аварии на ЧАЭС при длительном наблюдении, в Актуальные вопросы внутренней патологии, вып. 4, Омск, 1998.
5. Герасимов Г.А., О рекомендациях Всемирной Организации Здравоохранения по йодной профилактике после ядерных катастроф, в Клиническая Тиреоидология, том 1, № 4, 2003.
6. Овчиников В.А., Смирнов С.А., Волков В.Н., Лучевые поражения при радиационных авариях: история и уроки, в Новости лучевой диагностики, № 2, 1999, c. 1-6.
7. Цыб А.Ф., Поверенный А.М., Повреждение щитовидной железы в период Чернобыльской аварии: вероятные последствия, в Последствия Чернобыльской катастрофы: здоровье человека, под. ред. Бурлаковой Е.Б., Москва, 1996.
8. Чернобыльская катастрофа: итоги и проблемы преодоления ее последствий в России, 1986-2001 г., в Российский национальный доклад, Москва, 2001, 48 с.
Elena Mornealo, medic-endocrinolog, IMSP Policlinica Asociatiei Curativ-Sanatoriale §i de Recuperare a Cancelariei de Stat tel. serv. 25-15-33; mob. 079431005; e-mail: emornealo@yahoo.com
Prezentat la 23.03.2011
